Am pregatit paste pentru cina si, pentru ca voiam o budinca de paste la mic dejun, am fiert mai multe paste. Eu am folosit paste de ovaz, din DM, asa mai evitam glutenul. Eu, mai mult, din ratiuni de estetica, ei, mai putin :p.
Am cumparat un borcan de piure de mar crezand ca e gem din ala bun si fara zahar :))) …dah, disteapta-s…Ma uitam la el si ma tot intrebam ce sa fac eu cu el, el se uita la mine…tot uitandu-ne unul la altul, a venit Mara si a spus ca vrea ”papcakes”. Ne-a scos din dilema. A vrut papcakes mari, nu mici, sa nu se chinuie prea mult la mancat. A mea-i! :p
De cand am mancat-o, mi-a ramas intiparita in minte. E o supa pe care o mananci o data, dar nu o uiti niciodata. E plina de legume, e o gradinta intreaga, si se poate servi cu ou, carne sau pur simplu fara nicio proteina. Oricum, as alege-o, nu ramane niciodata nimic in farfurie. 🥰 Iar la cina de aseara, nu le-a ramans nici alor mei.
Si-a adus aminte cea mica de ”papcakes”, s-o fi saturat de vafe, ca tot am facut de cand cu aparatul de la Breville. Dar cum placerea mea e sa intorc clatitele in tigaie, i-am dat varianta pregatita in cuptor, fara batai de cap. Cu niste zmeurici zemoase si dulci-acrisoare, a mers clatita mea direct la inimioara ei si in burtica.
