Servite pe drumul lung spre casa cu ceva rosii, castraveti si ridichi. Bucuria revederii casei parintesti ne-a facut sa le simtim gustul ca al unei trufandale rare si nemaivazute. Spre CASA!
De la o vreme, a mea Mara se trezeste cu noaptea-n cap ca sa ma ajute sa pregatesc micul dejun. Seara imi cere sa ii promit ca nu fac nimic inainte de a se trezi ea. Asa ca, promisiunea e promisiune si facem impreuna…doar ca, ”trebuie” sa ma trezesc mai tarziu ca sa nu se trezeasca si ea inaintea gainilor. Nu de alta, dar pana seara, scoate flacari pe nas 😄…
Imi spune o mamica: fix asa primesc omleta copilasii la gradinita. La noi, copilasii nu primesc oua la masa de pranz, jumatate dintre ei, din pacate, sunt alergici la ou. Constat cu tristete ca tot mai multi copii sufera de alergii, e greu pentru parinti, dar si pentru copii deopotriva! Chiar daca fetita mea nu are nicio alergie (descoperita), am mereu in suflet teama ca exista posibilitatea ca alergiile sa apara pe nepusa masa, neinvitate!
Doua vaj-uri, trei amestecari in bol si placinta a intrat in cuptor. Dupa care, am servit pranzul, am strans masa si placinta pentru cina a fost gata. Da, sunt foarte organizata, avand in vedere programul meu de munca, nu as putea altfel. Prefer sa fiu asa, altfel…panica scrie pe fruntea mea, in orice, nu neaparat in bucatarie. Cand ma culc, stiu pe ore ce trebuie sa fac a doua zi. 😀😀😀C-o fi bine, c-o fi rau, asa mi-am organizat eu viata si ma descurc. 🙈
