Ieri, am gatit romaneste, cred ca dorul de casa, parinti e mai puternic in luna cand iti strangi familia langa tine. Anul acesta, din pacate, dorul va fi cel care va inlacrima ochii celor aflati departe de parinti si frati…poate la anul. Facuram turte cu morcov, ardei gras si ceapa verde, cu gandul la ei.
Nu stiu cum sunt altii, dar eu cand spun tocanita, ma gandesc la bunici. Bunicii aia cu fete blande care faceau mancare si din piatra seaca, dar mai mult, avea gust de bun, de cald si multa iubire.
Pentru ca e frig afara, pentru ca ploua si stam in case, ieri, la pranz, am pregatit o delicioasa tocanita din aia cu multa ceapa, rosii, ardei gras si pipote.
Locuim in Luxembourg, la un pas de Franta. Daca intru in dormitor, imi intra reteaua de telefonie franceza, cam asa. Astfel ca, magazinele si restaurantele de aici abunda de preparate din bucataria lor. Drept vorbind, sunt tare bune. Asa si canneles acestea, micute, dragalase, seamana putin cu ceea ce stim noi drept “crema de zahar” ars. Daaaaar, mult prea dulci pentru gustul meu si, in plus, au rom, ceea ce le face mai putin prietenoase cu cei mai mici dintre noi.
