Se apropie Sarbatorile Pascale si anumite preparate sunt nelipsite din casele romanilor. Traditionala sau reinterpretata, pasca imbujoreaza papilele gustative ale celor care o aleg. De obicei, o intalnim sub forma unui aluat de cozonac umplut cu branza si stafide. Astazi am apelat la aluatul strengaresc, atat de versatil, in care am pus traditionala umplutura branzoasa.
Duminica e mereu zi de pregatit chestii de finger food, bune de bagat in gentute si ”rontoit” prin padure, parc sau campuri insorite. E un lucru ce imi place mult la scoala din Luxembourg, timpul petrecut afara, in padure, minunat pentru a descoperi natura si a-i intelege secretele. Copii de 4 ani cu ghizdanele mici in spate umbland prin padure pentru a culege material scolar: frunze, pietre, bucati de lemn, pamant, etc, comori asa cum le spune fetita mea.
Niste biscuitei fara gluten, fara lactate, fara ou, dar bunuti si crocanti, numai buni pentru copilasii carora le dau dintii si au nevoie de ceva de ”rontoit”, asa cum spunea Mara cand era mica si voia sa rontaie ceva ca sa ii mai treaca durearea. Asta pe la ultimii dinti, ca la primii nu spunea nici ”mama” :p
Niste briose incropite dimineata, rapid, fara zgomot, deci fara roboti si alte unelte zgomotoase, intr-un bol, cu o lingura de lemn. Nu de alta, dar ii trezesc si dupa aceea viata mea e in pericol. Mai aveam cateva lingurite de pesto de leurda de-al Simonei, reteta aici.
Si umblu din nou printre amintiri, le inradacinez bine in mintea mea, nu vreau sa uit nimic. Si, odata cu amintirile, fotografii cu tot felul de bunatati pregatite fetitei se itesc. Acum , noroc de Florentina, o mamica din grupul nostru de suflet, mybabyfood, care mi le-a amintit si m-a facut sa le caut. Mi-am amintit…bune au fost!
Cui nu ii plac vafele, gaufrele, wafflele sau whatever nume mai au ele prin lumea larga?! Greeeea intrebare! Noi suntem printre cei care le iubesc, mai ales ca se pot pregati in atatea variante, dulci sau sarate, cu ce ai prin casa, fara multe batai de cap. Acestea sunt varianta de Liege, adica vafe dospite, un aluat pufos, numai bun de hranit guritele micute si neastamparate.
Cand am auzit de biscuiti din linte verde, am facut ochii mai mari decat niste ochiuri de aragaz. Adica, asa, mari-mari de tot. Asa ceva, asa idee doar Ilenei ii putea veni. Si sunt plini de nutrienti caci Ileana nu face rabat la ei. Daca va tenteaza o reteta de biscuiti cum altii nu-s, sa ne dati de veste!