Ultimele sapatamani au fost crunte, legat de munca, plecata de dimineata si intoarsa acasa doar seara, tarziu…nici nu ma plang de oboseala, cat ma plang de putinul timp petrecut cu ai mei…Greu…Cinele, atunci cand le-am pregatit eu, au fost cu minim de interventie din partea mea. Nici de invartit in tigai nu am avut chef. Pus in tigaie si gatit fara sa stau prin preajma tigailor.
Dupa ce in ziua precedenta am fost certata de copil caruia i s-a atras atentia la scoala ca batoanele de cereale de la pachetel aduc a ciocolata si nu e voie…mi-am facut morala singura, dar…regulile sunt reguli. Verdele nu se incadreaza la ciocolata, clar. Deeeci, sa fie verde in saptamana in care zi de zi, copilasii merg cu scoala in padure. Verdele cu verde se asorteaza.
Sambata am primit aparatul de vafe mult asteptat. Ii tot dadeam tarcoale de ceva vreme, citind parerile mamicilor despre el. M-am lasat greu convinsa, dar nu regret deloc ca a intrat in casa mea. E magic, vorbesc serios, iar placile ceramice, prietenoase cu un stil de viata sanatos, sunt exact ce trebuie sa fie. Se curata usor si rapid.
Sa aiba viata lunga si eu sa ma bucur de el!
Am intrat in era ciocolatei…si inca rezistam amandoua 😀. A fost un mic dejun “ciocolatos” cu fulgi de ovaz cu unt de caju, piure de mere, nuci, pudra de roscova si caise coapte cu sirop de curmale si scortisoara.
Totul gata in 15’. Ne-am satisfacut amandoua pofta de bun, burticile-s fericita, pofta de joaca avem.
