Reintoarcerea la munca este mereu o provocare. Bine, nici ping-pong-ul serviciu-lucrul de acasa-serviciu-lucru de acasa nu ajuta prea mult. Niciodata nu stii ce urmeaza, delimitarea viata profesionala/familie e aproape nula…deci, supa 🙂 Logic ce spun, nu? 🙂 Noroc ca ne plac supele si mai sunt si rapide, usor de pregatit.
Mici si dragalase, dar bune bunute si cu vino-n-coace. Le-am pregatit pentru pachetelul meu si al fetitei, dar taticul nostru a reusit sa prinda cateva pe ascuns. Dar nu e nimic, se fac atata de repede si usor, incat nu ne suparam nici de le manca pe toate. Gustul dulce acrisor, branza, fulgi de cocos. Cam atat, dar fix ingredientele care ne plac. ❤️
Pentru cina, voiam ceva cu salata. Am cumparat niste ardei grasi din aia rosii si frumosi, ii vedeam doar salata. Sotul mi-a propus sa taie ingredientele pentru “umplutura checului”, copilul s-a oferit sa le “arunce”’in bolul robotui, eu sa pornesc cuptorul….deci, chec sa fie! Si chec aperitiv, savuros a fost!
Cina din aceasta seara a fost pizza, dar o pizza altfel. De obicei, o faceam folosind conopida, dar pentru ca nu am avut, am apelat la prietenul sau, dl Brocoli. Dansul, dragut ca de obicei, si-a facut bine treaba. Copilul a mancat rapid doua felii jumatate, iar eu restul. Asa ca, d-na Conopida va avea un rival de temut de azi inainte.
Saptamana asta nu am avut nimic dulce, nici nu am avut timp, nici preferinte speciale sau cereri. Ne-am indulcit cu fructe, uneori cu o lingurita de gem la mic dejun, cafeluta (de mami si de copii) si cam atat. Vineri, ochii sotului au venit intrebatori: oare te induri sa ne faci ceva dulce? Ai sotului, copilul n-are nicio treaba…
Atat de simplu, dar pe cat de simplu, pe atat de delicios. As putea pregati acest fel de mancare in fiecare zi, in zeci de combinatii, dulci sau sarate. Cu fructe, clatita asta e geniala la mic dejun, cu legume, ou, branzica, ar merge la pranz sau cina. E tipul acela de mancare ce mie imi place tocmai pentru ca nu te plictisesti niciodata de el si e mereu altfel.