Vinerea mai lucrez de acasa, asa ca tin si copila cu noi. Vreau, nu vreau, tre’ sa mancam, dar nu ma chinui prea mult, aleg preparate cat mai usoare si fara multe batai de cap. Chiftelutele acestea au fost devorate…putin spus devorate! Ne-am furat unul altuia chifteaua cum s-ar zice…de fapt, e realitatea. Mara ne-a cam furat chiftelele din farfurie.
Dupa altfel de paine in ou (reteta aici), vine si sora ei, ou in paine. Adica, da, chiar ou in paine, un sandwich savuros placut de toata familia.
Am scos de dimineata un ardei copt, nu eram sigura ce voi face cu el, dar l-am scos. In caz ca…imi venea vreo idee. Si nu mi-a venit, dar mi-a cerut Mara paste. A ales pastele couscous, le-am combinat si cu un dovlecel mic cules din gradinita primariei, de unde putem merge, cei din sat, sa culegem diverse legume sau plante aromate, gratuit.
Sunt fan mancare mexicana, de fapt…sunt fan mancare si atat 🙄…Aveam 3 lipii de tortilla si m-am gandit direct la fajitas. I-am transmit sotului pofta mea, a exclamat bucuros si el. I-am transmis si copilului ce voi gati, a dat nepasator din umeri dupa ce i-am spus ca are carne…no, bun! Ti-oi da si niste branza, copile, nu te ingrijora…de parca s-ar fi ingrijorat ea!
Ieri ne-a fost pofta de o ciorba, iar mintea mea s-a gandit la ciorba de perisoare. Cum dragii mei sunt destul de reticenti la quinoa, am incercat sa o integrez in perisoarele astea magice pe care ei stiu ca le mananca fara sa cracneasca. Si asa a fost. Tata a zis ceva, dar nu am auzit bine, Mara a mancat bucuroasa ca nu e carne, iar la final, ne-am ridicat toti de la masa satui. 🤭
Am fost iesita cu mandruta mea cateva ore, ca intre fete, sotul acasa, bucatar de seara. Cand ne-am intors infometate, surprize, surprize, domnul sot a gatit asa cum s-a priceput el: cartofi copti cu sos de branza si usturoi. Copilul a mancat un cartof cat toate zilele, eu, niste pepene…deh…dar am pastrat unul pentru pranzul de astazi :p