Scoala-munca-scoala-munca. Asa e saptamana mea. Pachetelul fetitei e alta grija zilnica, am nevoie de 2-3 preparate saptamanal pentru a-i roti ceea ce ii ofer in gentuta de la scoala. E musai sa fie fructe sau legume, iar langa, de obicei, are o briosa sau o felie de chec, 1-2-3 biscuiti. Lucruri care se pot manca usor, chiar daca sunt in padure, in parc sau in clasa.
Mici si dragalase, dar bune bunute si cu vino-n-coace. Le-am pregatit pentru pachetelul meu si al fetitei, dar taticul nostru a reusit sa prinda cateva pe ascuns. Dar nu e nimic, se fac atata de repede si usor, incat nu ne suparam nici de le manca pe toate. Gustul dulce acrisor, branza, fulgi de cocos. Cam atat, dar fix ingredientele care ne plac. ❤️
Ne-a ramas niste carne de pui de la pranz, asa ca, reciclam in niste briosele placute, cu multe legume molcute si savuroase. Noi am servit la mic dejun cu salata noastra cea de toate zilele. Copilei i-am facut una cu branza, ca deh, am vrut sa manance si ea cu noi. In rest, doar de bine despre briosele. Merg excelent si ca pachetel la gradinita sau in poseta mamicii la serviciu.
Pentru cina, voiam ceva cu salata. Am cumparat niste ardei grasi din aia rosii si frumosi, ii vedeam doar salata. Sotul mi-a propus sa taie ingredientele pentru “umplutura checului”, copilul s-a oferit sa le “arunce”’in bolul robotui, eu sa pornesc cuptorul….deci, chec sa fie! Si chec aperitiv, savuros a fost!
Parca am presimtit ca vom avea musafiri, parintii si un bebelus delicios…nu, nu l-am mancat, am rabdat cu stoicisim. Mi-a dat prin cap sa pregatesc ceva bun-bun, mai ales ca Mara tot cerea sa se mai joace cu ingredientele prin bucatarie. De mancat dulce, nu, dar la pregatit, e prima, a doua, a treia…daca mai am si eu loc, bine, daca nu, tot bine. Noroc ca nu stie a umbla la cuptor, asta mai trebuia, eu eram doar de design. 😃
Cina din aceasta seara a fost pizza, dar o pizza altfel. De obicei, o faceam folosind conopida, dar pentru ca nu am avut, am apelat la prietenul sau, dl Brocoli. Dansul, dragut ca de obicei, si-a facut bine treaba. Copilul a mancat rapid doua felii jumatate, iar eu restul. Asa ca, d-na Conopida va avea un rival de temut de azi inainte.
De cand am facut-o prima data, a intrat in casa noastra si nu a mai iesit. E prezenta in gandurile mele, ale copilului, ale sotului. Ne urmareste si ne chinuie. Dar nu-i nimic! Se face atat de usor, incat chinul e de scurta durata, iar burticile noastre sunt mega-satisfacute! Copilul e capabil sa manance la toate mesele clatita asta uriasa, clatitoaie cum ii spune ea.