Cu lucrul de acasa, mai reusesc si eu sa pregatesc cate un pranz. Ieri s-a cerut pizza, dar stiu ca Mara nu prea mananca pizza, asa ca am facut pizza, dar altfel. Eu am reciclat niste carne de pui ramasa din alta zi, mai precis un piept. Surpriza mare a fost ca a mancat. Lupta castigata. Razboiul mai dureaza. 😉 Sper ca nu 100 de ani…
Ma tot intreaba mamicile cand am timp pentru toate. Sau cum de am timp. Pai, nu am timp, ba chiar deloc, pentru toate. Am timp doar si numai pentru ce vreau eu sa am timp. Am setate cateva prioritati, la fel si sotul meu, impartite frateste, cu precizie, astfel incat sa ne facem viata mai usoara. Chiar daca e barbat, nu inseamna ca nu poate da cu aspiratorul, pune rufele la spalat sau spala pe jos. Stie ca daca viata mea e grea, viata lui e si mai grea :p…Copilul e prioritate comuna, ala nu se imparte. :), desi aici, recunosc, mie imi place sa ma joc mai mult.
