Thermomixul, Ninja Foodie, malaxorul si un robotel mic de bucatarie. Acestea sunt ajutoarele la care apelez in bucatarie. Plus sotul. El e de mare ajutor cand vine vorba de a pregati mesele. Cu robotelul meu cel mic, astazi, am reusit sa fac niste lipii rapide, minunate. Le umpleti cu ce doriti si le serviti cu pofta. Reteta eu am preluat-o de pe retetarul thermomixului, dar am folosit robotelul meu delicat pentru a nu face mult zgomot dimineata si sa trezesc toata casa.
Cum tort nu puteam sa ii dau copilului la scoala, m-am mobilizat si am pornit cuptorul, din nou…ieri a somat si dadea semne de ingrijorare. :p I-am satisfacut rapid nevoia de functionare, cam 28′ cat a copt mititelele acestea. Au iesit 5 bucati (5 briose medii-marisoare): una eu, doua tata la pachetel si 2 pentru Mara (mic dejun si pachetel de scoala).
Cand treci de 36 de ani, varsta nu mai inseamna nimic. E doar un numar, o cifra ca toate celelalte. Inveti sa traiesti, sa simti, sa apreciezi ce ai si sa te bucuri de fiecare zi fara sa te uiti in buletin. E important sa te simti bine in pielea ta, cu parul tau, cu ce ai realizat, cu familia, cu prietenii tai. Asta e un lucru bun la orice varsta, de altfel. Iar experienta de viata, priceless!
Daca ma trezeste cineva la miezul noptii ca sa ma intrebe cati ani am, imi trebuie cateva minute sa fac un calcul. Bine ca nu ma trezeste nimeni sa ma intrebe asta… 🙂
Dintre tipurile de peste, nu stiu care ar fi preferatul meu. Sa fie clar fara oase. Ma trag din neam de la Dunare, iar copilaria mea a mirosit a peste, in special crap sau novac. Si acum imi amintesc cu ce teama mancam pestele de teama oaselor, chiar daca imi placea peste masura…macar acum, am de unde alege, cu sau fara oase. Mai degraba, fara oase, clar.
Am multe mere, am avut, mai bine zis, vreo 13kg. Sa mai fie vreo 5-6 kg. Mara mananca 2 mere / zi, mananc si eu 1 (nu-s fan), tata, la fel ca Mara. Unele au vrut sa devina prajitura asta gustoasa si nu m-am impotrivit. Asa ca…e cineva acasa? Vin cu o prajitura cu aluat fraged, umplutura de mere si branza, crumble cu nuci pecan. Daca nu dati drumul la usa, o mancam noi toata.
Ador site-urile franceze. Putin si pe alea germane. Retetele lor sunt reinventarea simplitatii, facilitatii, cu ingrediente banale. In plus, imi place ca mereu cantitatile sunt facute pentru a limita risipa. Ca si aceasta reteta, deloc fancy, deloc complicata, fix portie din care sa mancam la micul dejun.
