De cand am facut-o prima data, a intrat in casa noastra si nu a mai iesit. E prezenta in gandurile mele, ale copilului, ale sotului. Ne urmareste si ne chinuie. Dar nu-i nimic! Se face atat de usor, incat chinul e de scurta durata, iar burticile noastre sunt mega-satisfacute! Copilul e capabil sa manance la toate mesele clatita asta uriasa, clatitoaie cum ii spune ea.
Trucurile mai mici, mai mari, logice, asteptate sau neasteptate ne fac viata mai usoara, mai lipsita de neprevazut si cu mai mult succes in a pregati preparate placute burticilor si ochilor. Caci, desi un preparat nu are nevoie sa fie foarte aratos ca sa fie gustos, e bine stiut ca daca arata bine-binisor, starea de spirit, in general a mamei, creste exponential. 😀
Saptamana asta nu am avut nimic dulce, nici nu am avut timp, nici preferinte speciale sau cereri. Ne-am indulcit cu fructe, uneori cu o lingurita de gem la mic dejun, cafeluta (de mami si de copii) si cam atat. Vineri, ochii sotului au venit intrebatori: oare te induri sa ne faci ceva dulce? Ai sotului, copilul n-are nicio treaba…
“Gulyas” erau pastorii de vite care-si manau turmele spre targurile din Moravia sau Viena, iar gulasul era supa cea mai satioasa si cea mai usor de pregatit. La finele secolului al XVIII-lea, gulasul s-a transformat din felul de mancare umil al pastorilor intr-un fel de mancare regesc, pe placul nobililor, atunci cand Regele Iosif al II-lea l-a ridicat la rangul de preparat traditional unguresc. Pentru a prepara un gulas delicios ai nevoie de cateva ingrediente de baza: carne (de vita, in mod traditional), ceapa, paprika, chimen. Eu am pregatit supa cu o carne din pulpa de curcan, in mod total netraditional, dar gustul…e fix ce ne doream. Adultii, au adaugat la final fulgi de ardei iute in farfurii, copilul a mancat cu pofta, mai putin carnea, toata lumea fericita. 😃
Atat de simplu, dar pe cat de simplu, pe atat de delicios. As putea pregati acest fel de mancare in fiecare zi, in zeci de combinatii, dulci sau sarate. Cu fructe, clatita asta e geniala la mic dejun, cu legume, ou, branzica, ar merge la pranz sau cina. E tipul acela de mancare ce mie imi place tocmai pentru ca nu te plictisesti niciodata de el si e mereu altfel.
O discutie cu colegele din echipa mybabyfood mi-a deschis apetitul pentru fenicul. Nu sunt mare fana, dar combinatia cu portocala parca mi-a dat avant. Si a fost un avant inspirat, supa a fost delicioasa. Neaparat sa o scriu negru pe alb ca sa nu o uit. Daca aveti niste fenicul ratacit, sa incercati supa .
