E prima zi de scoala, asta inseamna ca puiul meu a mai crescut putin. Habar nu am cand, sub ochii mei si eu sa nu am habar! De azi, e la scoala de copii mari, cum zice ea, o scoala maaaare, cu o curte si mai mare. Unde esti tu, baby, unde? Unde? Cand ai crescut, imi striga inima? Va jur, scriu mesajul cu lacrimi in ochi. Si stiu ca ma intelegeti. E stare generala zilele astea…o lume intreaga trece prin ea. Ma impac cu ideea ca nu sunt singura! ❤️
La pranz, fiecare mananca pe unde apuca, seara, mai incropim ceva finger food ca sa profitam de vremea de afara, am zis ca macar micul dejun sa fie “pe bune”…adica, toti trei stand la masa, pe scaune 🙈. Azi, e o omleta cu cocos, practic o mega clatita, eu si Mara din 2 oua, tata, singur, 2 oua. Doua la primarie, doua la prefectura, ca sa impacam si capra si varza.
E prima zi de lucru, iar depresia e mai mare decat casa…😫😫. Asa realizezi ca lucrurile frumoase trec repede! De azi, totul reintra in normal: munca, bucatarie, casa, scoala (incepe pe 15 septembrie in Luxemburg, la mijloc de saptamana 😂). Aparatul de vafe a cam somat 2 saptamani, era timpul sa il scot din dulap inainte sa rugineasca…🙄
Vafele de Bruxelles sau vafele de Liege?
Adevarul e ca niciodata nu stiu ce sa aleg, asa ca…le aleg pe amandoua 😆…
Vafele de Bruxelles sunt crocante la exterior, moi si pufoase la interior, bine crescute si batoase…
Cand musti din ele, auzi un crantz din ala asurzitor, dupa care….valurile marii in zilele calme. 😍😍😍
