Dintre tipurile de peste, nu stiu care ar fi preferatul meu. Sa fie clar fara oase. Ma trag din neam de la Dunare, iar copilaria mea a mirosit a peste, in special crap sau novac. Si acum imi amintesc cu ce teama mancam pestele de teama oaselor, chiar daca imi placea peste masura…macar acum, am de unde alege, cu sau fara oase. Mai degraba, fara oase, clar.
E o cina rapida, dar poate fi la fel de bine un mic dejun sau un pranz. Sau chiar pachetel pentru scoala. De data aceasta, am folosit lipii cumparate, gasiti lipii curate in comert, in unele supermarkete (pentru copilasii mai marisori). Pentru cei mici, vi le recomand pe acestea, sunt geniale, reteta aici.
Asa ceva as manca macar o data pe saptamana. Macar. E atat de buna si copioasa mancarea asta, ceva ce te face sa te lingi efectiv pe degete. Pentru ca spuneam ca ne-am intors cu masline si ulei de masline din prea-frumoasa insula Creta, incropim diverse feluri de mancare in care sa le regasim. In weekend, am pregatit un pui cacciatore, gatit la cuptor, pui fraged care se topeste in gura.
Dulce si cremoasa, matasoasa, buna ca ziua calda de primavara tarzie, scaldata de soare si aducatoare de burtici fericite. Fix asa as caracteriza-o. Eu am pregatit supa pentru copil, dar unul dintre adulti a fost mai fericit decat copilul. E clar ca vom repeta reteta pentru ca a devenit top-priority :).