De luni pana vineri, alerg intre casa, munca, scoala. Fiecare zi e la fel. Atat de mult simt lipsa mamei care e departe…singuri, departe de parinti, gatit, copil, casa, munca. Ii invidiez pe cei care spun ca au lasat copilul la parinti ca sa se bucure de o cina in oras, de o mini-vacanta, de o masa calda gatita de altcineva. Imi place sa gatesc, ii place si sotului, dar nu intr-atat cat se vede din afara…cred ca, uneori, ne-am dori sa ne oprim. Sa ne tragem sufletul si sa ne bucuram de ce avem…Dar ne-am asumat lucrurile acestea. Copilul e fericit aici. Iar daca ea e fericita, suntem si noi. Dar ne-am dori ajutoare. 🙂
Asiara, in timp și copchilul avia un tantrum din așela di zâli mari, a găsât putieri sî tâpi cî vria tortuleț…din aista voia, da’ sî sî linișteascî nici gând…a țânut-o așa fro 40’ di minuțăli…am promis cî îi fac, sperând cî tași…nu o tăcut, da’ promisiunea îi promisiuni. 😄Așa si zbătia, am zâs cî are fro șepti mâni șî fro șepti pișioari.
Norocul mieu îi cî si fași in tri minuțăli, da’ mândra tantrumoasă habar n-are din aistea…😂
Îi zâc “tantrum cake” 🤪
E timpul perelor si pe cat ii plac Marei, pe atat imi displac mie. Habar nu am de ce. Cred ca din cauza ca in copilarie am mancat muuuuult prea multe. Bunicii aveau multi peri si mancam pere pana ni se facea rau. O fi de la asta, dar nu bag mana in foc. Am cumparat cateva pere pentru Mara, iar una a ajuns in vafele acestea care, si vorbesc serios, sunt cele mai bune vafe mancate vreodata.
Vafele acestea se fac impreuna cu sotul. Mama merge sa culce odorul, apoi ii scrie sotului sa fiarba un cartof. A doua zi, se ia cartoful se combina cu altele si se pregatesc vafele pentru micul dejun. Una mica va pleca si spre scoala, deci si gustarea copilului de la scoala e asigurata. Doi iepuri dintr-o lovitura.
E prima zi de scoala, asta inseamna ca puiul meu a mai crescut putin. Habar nu am cand, sub ochii mei si eu sa nu am habar! De azi, e la scoala de copii mari, cum zice ea, o scoala maaaare, cu o curte si mai mare. Unde esti tu, baby, unde? Unde? Cand ai crescut, imi striga inima? Va jur, scriu mesajul cu lacrimi in ochi. Si stiu ca ma intelegeti. E stare generala zilele astea…o lume intreaga trece prin ea. Ma impac cu ideea ca nu sunt singura! ❤️