Intr-ua din zile, am vazut la o mamica, pate din ficat de pui servit cu castravete murat (la otet). Mi s-a aprins beculetul imediat. Papilele gustative au luat-o razna. Eu nu reactionez la dulciuri deloc, dar la combinatii “sarate”…sunt pierduta.
De cand am facut-o prima data, a intrat in casa noastra si nu a mai iesit. E prezenta in gandurile mele, ale copilului, ale sotului. Ne urmareste si ne chinuie. Dar nu-i nimic! Se face atat de usor, incat chinul e de scurta durata, iar burticile noastre sunt mega-satisfacute! Copilul e capabil sa manance la toate mesele clatita asta uriasa, clatitoaie cum ii spune ea.
Saptamana asta nu am avut nimic dulce, nici nu am avut timp, nici preferinte speciale sau cereri. Ne-am indulcit cu fructe, uneori cu o lingurita de gem la mic dejun, cafeluta (de mami si de copii) si cam atat. Vineri, ochii sotului au venit intrebatori: oare te induri sa ne faci ceva dulce? Ai sotului, copilul n-are nicio treaba…
Atat de simplu, dar pe cat de simplu, pe atat de delicios. As putea pregati acest fel de mancare in fiecare zi, in zeci de combinatii, dulci sau sarate. Cu fructe, clatita asta e geniala la mic dejun, cu legume, ou, branzica, ar merge la pranz sau cina. E tipul acela de mancare ce mie imi place tocmai pentru ca nu te plictisesti niciodata de el si e mereu altfel.
Pentru ca mereu ne ramane paine, zic tot timpul sa caut solutii pentru a evita risipa. Una ar fi sa cumparam mai putina paine, dar chiar si asa, tot ne ramane. Sotul meu crede ca va ramane nemancat cu babyfood-ul meu. De 3 ani jumatate inca nu a realizat ca mananca mai bine decat inainte. 😃
Ei, bine…briosele acestea (nici nu stiu cum sa le spun), au fost solutia.
Am reciclat cateva felii de paine (cu seminte), am adaugat vreo doua mere, scortisoara, nuci…promit, vor deveni cel putin favorite! Atat de bune! Fara multe comentarii, dar cu gura plina!










