Pana in 2016, 19 mai a fost ziua lui, a omului meu drag care imi e alaturi dintotdeauna. Dar 2016 a facut ca aceasta zi sa fie sfanta. A fost ziua cand un medic cu maini de aur a sadit in trupul meu samanta vietii. A fost, este si va ramane cadoul lui suprem!
Pe 19 mai, celebrez omul de langa mine si ziua in care un bob a prins viata!
Ieri m-am dus in magazin cu gandul de a cumpara cirese. Eram hotarata, pas hotarat, gand hotarat…cand am ajuns in fata lor, hotararea mea s-a facut praf. Vindeam rinichiul si faceam si un credit ca sa cumpar 1kg. Alaturi, tronau niste rude indepartate, caise frumoase si aromate. Pretul lor? Pai, 1 kg de cirese echivala cu 3 kg de caise, iar rinichiul meu ramanea intact si la locul lor. 😀
Dupa cateva zile de gripa, muci si tot tacamul, copilul se intoarce la scoala. E vesela, activa si abia asteapta sa isi revada colegii si doamnele. Cum gentuta trebuie umpluta, au aparut minunile astea cu branzica. Vor incapea si in pachetele nostre, nu doar al ei, caci tare-s bune. Cum nu-s foarte dulci, adultii, adica tata si mama, le servesc si cu niste dulceata de caise.
