Nu stiu ce mi-a venit cu malaiul asta…malai dulce! Ce inventie, m-a bufnit rasul prima data. dar apoi, mi-am amintit de o budinca dulce cu faina de porumb, tare buna, iar zambetul mi-a disparut…Deci, se poate! Am mancat de vreo doua ori, dar nu mi-a ramas intiparit in minte, nu m-a marcat. Hai, sa ii mai dau o sansa. Si ce daca mie nu imi place mie, poate le place celorlalti…si bine am facut!
Ieri, mi-a fost pofta de turte. Din alea facute pe plita, din alea cu multa ceapa verde care miroseau a bun, cald, obraji rosii si respiratie accelerata de atata alergatura, abia coborati din parul inalt.
Au fost atat de bune, dar a lipsit ceva, a lipsit parul, a lipsit plita si au lipsit sclipirile alea de atunci. Dar au fost respiratia accelerata, obrajii rosii, altcineva sper ca peste ani sa aiba asemenea amintiri placute.