Cina din aceasta seara a fost pizza, dar o pizza altfel. De obicei, o faceam folosind conopida, dar pentru ca nu am avut, am apelat la prietenul sau, dl Brocoli. Dansul, dragut ca de obicei, si-a facut bine treaba. Copilul a mancat rapid doua felii jumatate, iar eu restul. Asa ca, d-na Conopida va avea un rival de temut de azi inainte.
De cand am facut-o prima data, a intrat in casa noastra si nu a mai iesit. E prezenta in gandurile mele, ale copilului, ale sotului. Ne urmareste si ne chinuie. Dar nu-i nimic! Se face atat de usor, incat chinul e de scurta durata, iar burticile noastre sunt mega-satisfacute! Copilul e capabil sa manance la toate mesele clatita asta uriasa, clatitoaie cum ii spune ea.
Atat de simplu, dar pe cat de simplu, pe atat de delicios. As putea pregati acest fel de mancare in fiecare zi, in zeci de combinatii, dulci sau sarate. Cu fructe, clatita asta e geniala la mic dejun, cu legume, ou, branzica, ar merge la pranz sau cina. E tipul acela de mancare ce mie imi place tocmai pentru ca nu te plictisesti niciodata de el si e mereu altfel.
O discutie cu colegele din echipa mybabyfood mi-a deschis apetitul pentru fenicul. Nu sunt mare fana, dar combinatia cu portocala parca mi-a dat avant. Si a fost un avant inspirat, supa a fost delicioasa. Neaparat sa o scriu negru pe alb ca sa nu o uit. Daca aveti niste fenicul ratacit, sa incercati supa .
