Daca nu mancam intr-o zi supa, sa ma intrebati daca sunt bine…nu de alta, dar la cate supe am mancat in ultimul timp, ai zice ca sunt vreo slabuta :p Ce gluma buna am spus…Supele sunt viata mea. O perioada au fost biscuitii, apoi salatele, acum supele. Dar sunt bune si ma salveaza. Si ca timp, dar si ca nivel de acceptare in randul copilului, pardon, copiilor mei (copil si sot).
In mini vacanta de Craciun am fost la bunici, in Alba. Din dorinta de a scoate copiii in aer liber, dar si de a mai vedea si invata diverse lucruri despre tot ce ne-nconjoara, am hotarat sa dam o fuga la o ferma de struti din apropiere. Am sunat, am aflat ca putem merge in vizita, asa ca hopa sus in “macina” si directia “Sebes”.
De luni, incepe munca in echipa la pregatirea meselor, altfel, imi e foarte greu seara, atunci cand vin de la serviciu. Sotul inca munceste de acasa, asa ca, mai gaseste putin timp pentru a curata o leguma sau a fierbe o alta. E ajutor de bucatar perfect. 😃 Pardon, e bucatarul principal, se supara daca aude ca ii spun ajutor de bucatar. El face ce e mai important, mai greu, el da savoare mancarii. 😃😃😃
Gulas unguresc este un mare clasic al bucatariei maghiare, poate cel mai celebru preparat unguresc, cunoscut in toata lumea. Nu degeaba. Procedura de preparare este una tipica, iar rezultatul este absolut delicios. In mod traditional, el se pregateste cu carne, de vita, galuste si cartofi, dar sunt multe retete fara carne, la fel de delicioase. E o reteta asemanatoare papricasului pregatit de mama, mama il facea cu pui, mancare pe care o gatea destul de des, moldoveni fiind.
A inceput sa ne placa mazarea. Deh, mazarea nu e carne, deci, prin eliminarea carnii, devine buna, delicioasa. Greu cu copii cand e vorba de mancare. Dar spun saru’mana, mananca fructe si legume din belsug, nu stramba din nas la leguminoase, la cereale mai are ceva comentarii, dar sunt si ele bine primite …pentru ca…nu sunt carne! 🙂