Mica fiind, mi-am imaginat mereu ca laptele de pasare nu este altceva decat laptic de porumbita, misterios procurat de my mommy si fiert pe foc, asemenea laptelui de vaca, pana face balonase😍. Si cum, nu in fiecare zi prinzi cate o porumbita dispusa sa ti-l ofere, ne bucuram de el doar in anumite zile de weekend cand, placerea savurarii lui se apropia vertiginos de entuziasmul care insotea topaitul in baltoacele ademenitoare din zilele ploioase de vara.
Simt nevoia ca, ocazional, sa-mi rasfat piticul cu „ceva dulce”. Un dulce fara zahar, delicios cat sa-si linga degetelele, dar care sa-si aduca totusi contribuitia la buna dezvoltare a rasfatatului😍. Asa ca, pe langa dulcele fructelor si putin gris integral, am imbogatit prajiturica cu niste branzica facuta-n casa❣️
Nu stiu voi cum sunteti, dar eu, cand pronunț „gomboti”, gândul imi zboară instantaneu la zilele copilăriei, cand mami ne răsfața cu minunații rotunjiori, prunoso-zemosi, îmbrăcați intr-o hăinuță crocanta de pesmet. Pe fata imi apare un zambet nostalgic, bucuria ma invadeaza iar diagnosticul e clar : GCA ( Gust Copilărie Acut).
Ce facem cand avem 300 capsunei spartani🍓🍓🍓👊👊??! Pai, ii lansam intr-o tarta de toata frumusetea, deoarece drum la Termopile n-avem saptamana asta si nici un King Leonidas pe blatul de bucatarie🙈. Avem insa un curajos printisor👶, care-i va conduce cu indemanare pe Neinfricati prin Gurita direct in Stomacel, unde acestia isi vor împlini destinul😊.
Astazi, la ceas de seara, 1001 graunte din clanul Cuscusestilor marocani🤓 si-au dat intalnire in Taverna Laptelui Rasare unde, in aroma de scortisoara si praf de stele💫✨, si-au pus la bataie „averea” si impreuna cu o lingurita de ricotta s-au contopit intr-o budincuta bicolora, menita sa induplece pana si cele mai incapatanate gurite🎉
