Cand a vazut-o, Mara asa a exclamat: “mami, soupe du soleil!” Mi s-a parut un nume dragut, asa ca asta i-a ramas numele, soupe du soleil, supa soarelui.
Am cumparat un borcan de piure de mar crezand ca e gem din ala bun si fara zahar :))) …dah, disteapta-s…Ma uitam la el si ma tot intrebam ce sa fac eu cu el, el se uita la mine…tot uitandu-ne unul la altul, a venit Mara si a spus ca vrea ”papcakes”. Ne-a scos din dilema. A vrut papcakes mari, nu mici, sa nu se chinuie prea mult la mancat. A mea-i! :p
De cand am mancat-o, mi-a ramas intiparita in minte. E o supa pe care o mananci o data, dar nu o uiti niciodata. E plina de legume, e o gradinta intreaga, si se poate servi cu ou, carne sau pur simplu fara nicio proteina. Oricum, as alege-o, nu ramane niciodata nimic in farfurie. 🥰 Iar la cina de aseara, nu le-a ramans nici alor mei.
