Vi se întâmplã sã aveți cãmara plinã de legume și totuși sã fiți în panã de idei atunci când vine vorba despre „ce papã piticul azi?”. Saaaau, sã priviți o legumă și sã vã vinã „again and again” în minte același mod de preparare? Mie, daaaa!😃 Mã uit la o vânãtã mândrã și tooot ce vizualizez în încãpãtânarea imaginației mele toropite de cãldurã este o salatã de toatã frumusetea🙈.
Intorși de o zi din vacanța la mare și pregatiți pentru a o lua din loc chiar a doua zi, vreau sa îmi răsfăț năzdrăvanu’ cu niște biscuiți „sărați”. Mă și gândeam in timp ce ma îndreptam înspre jucătărie: „roșii uscate, parmezan, unt, 1 ou …” Câând, deschizând ușa frigiderului, constat cu interes că parmezanul și untul luaseră calea pribegiei cât timp am fost noi plecați. Aveam doar niște lapte, ouă și ceva emmentaler plictisit rău de singuratatea ultimelor zile.
Mica fiind, mi-am imaginat mereu ca laptele de pasare nu este altceva decat laptic de porumbita, misterios procurat de my mommy si fiert pe foc, asemenea laptelui de vaca, pana face balonase😍. Si cum, nu in fiecare zi prinzi cate o porumbita dispusa sa ti-l ofere, ne bucuram de el doar in anumite zile de weekend cand, placerea savurarii lui se apropia vertiginos de entuziasmul care insotea topaitul in baltoacele ademenitoare din zilele ploioase de vara.