De luni pana vineri, alerg intre casa, munca, scoala. Fiecare zi e la fel. Atat de mult simt lipsa mamei care e departe…singuri, departe de parinti, gatit, copil, casa, munca. Ii invidiez pe cei care spun ca au lasat copilul la parinti ca sa se bucure de o cina in oras, de o mini-vacanta, de o masa calda gatita de altcineva. Imi place sa gatesc, ii place si sotului, dar nu intr-atat cat se vede din afara…cred ca, uneori, ne-am dori sa ne oprim. Sa ne tragem sufletul si sa ne bucuram de ce avem…Dar ne-am asumat lucrurile acestea. Copilul e fericit aici. Iar daca ea e fericita, suntem si noi. Dar ne-am dori ajutoare. 🙂
