Viata e roz, da, da, nu ni se pare!
Cu suisurile si coborasurile ei, cu piedici si gropi pe care le ocolim sau in care mai cadem…dar viata e roz, daca o facem noi roz.
Cauta-ti zilnic motive sa zambesti, sa te bucuri, sa iubesti!
V-am mai scris ca iubesc primavara, nu-i asa? Natura incepe sa reinvie iar salatele si frunzele de tot soiul, sa ne invadeze farfuriile! Nu-i musai sa le consumam strict ca atare, le putem transforma in tot felul de variante de pesto, care sa ne bucure papilele gustative o perioada mai lunga decat ar face-o frunzele ca atare.
Tot aud…cand iti da viata lamai, faci un chec cu lamai…bla-bla…
Cand iti da viata 3 kg de portocale rosii?! Ce faci? Tot bla-bla de mai sus.
De fapt, nu viata ti le da, ca bine ar fi sa ne dea viata ba lamai, ba portocale, o masina, casa cu piscina.😁
Portocalele astea sunt aduse de viata mea, aka sotul trimis la cumparaturi si fascinat de oferte.
Pachetelul mititelul care mi-a mancat sufletelul…Mamiiii, ce imi pui la pachetel maine? Atanasia a avut covrigei, Rafael a avut prajitura cu mere, Adam a avut nu stiu ce…zdrang! Parca imi da cineva cu ceva in cap…nu ca nu mi-ar placea sa trancanesc oalele in bucatarie, dar parca as mai lua o pauza…:)
Nu stiu daca mai este cineva care sa nu stie ca imi place leurda. Daca mai e cineva…imi place leurda. As vrea sa creasca in gradina mea tot anul. Ea si usturoiul. Si ceapa e buna, dar mai buna e leurda. Si leurda ii place si Marei, ii place si sotului, deci mai bine leurda decat ceapa. Cu astea spuse, mancam leurda cu orice. La mic dejun, la pranz sau la cina. Noi nu suntem mofturosi de fel. Mara mai face uneori mofturi, ea e slim-fit in familie, la noi doi se vede usor ca suntem deloc mofturosi. 😀
Era timpul pentru o banana bread. De fapt, cand nu e timpul pentru o banana bread? Isi gaseste oricand locul pe masa noastra sau in gentuta. Banane sa fie. Mi-am cumparat vreo jumatate de kilogram de fistic maruntit, dar nu a ajuns la timp, asa ca…Sorino, ia cutitul si marunteste fisticul, ala putin pe care il ai in casa. Completeaza cu niste alune de padure si niste merisoare…banana bread!
Tati este gospodar sau, altfel, in weekend, e randul lui sa gateasca. Nu ar face el altceva decat oua, nici sa il pisti cu ceara. Dar ii multumim, eu fericita, copilul si mai fericit ca vede ou in farfurie. Asa a inceput sambata noastra. Cu ou ochi fara grasime si cateva rosioare, avocado. Fix un start perfect de sambata. Multumim, tati!










