Sunt deja zile bune de cand nu am mai poftit niciunul dintre noi la ”dulce”. Nici noi, adultii, nici macar copilul. Dar astazi, mi-au facut cu ochiul niste scones cu branza aromata (comte), masline, patrunjel si vreo doua fasii de ardei copt. Sa fie primite, le facem loc in casa noastra, desi nu pentru multa vreme. Siii, partea buna e ca se fac cat ai bate din palme!
Nu stiu ce mi-a venit cu malaiul asta…malai dulce! Ce inventie, m-a bufnit rasul prima data. dar apoi, mi-am amintit de o budinca dulce cu faina de porumb, tare buna, iar zambetul mi-a disparut…Deci, se poate! Am mancat de vreo doua ori, dar nu mi-a ramas intiparit in minte, nu m-a marcat. Hai, sa ii mai dau o sansa. Si ce daca mie nu imi place mie, poate le place celorlalti…si bine am facut!
Ieri, mi-a fost pofta de turte. Din alea facute pe plita, din alea cu multa ceapa verde care miroseau a bun, cald, obraji rosii si respiratie accelerata de atata alergatura, abia coborati din parul inalt.
Au fost atat de bune, dar a lipsit ceva, a lipsit parul, a lipsit plita si au lipsit sclipirile alea de atunci. Dar au fost respiratia accelerata, obrajii rosii, altcineva sper ca peste ani sa aiba asemenea amintiri placute.
Cand vin copii in vizita, ce faci? Pizza. Dar o pizza care sa reziste manutelor si picioruselor zbuciumate si fara astampar. O pizza baby-muffin. Mica, dar irezistibila. Delicioasa si hranitoare. Si nu e orice pizza, e o pizza cu multe legume. De toate felurile si culorile. 😀Si asa mananca si copilasii care refuza legumele, legume 😘.