Mereu când primesc carne de la ai mei îmi spun „ e de găină”, „e de pui”, „e de cocoș”. Clar făceam diferența între găină și pui la modul de gătire, dar care era treaba cu cocoșul? Ei bine, mi-am dat seama între timp că trebuie să îl gătesc mai mult – asta era diferența.
Imi place tonul, dar doar cel la borcan, proaspat, nu prea. E prea pregnant gustul acela de peste si nu sunt mare fan. Folosesc ton conservat, specia skipejack sau Katsuwonus pelamis de la Followfish. In seara aceasta am combinat o cutie de ton cu un avocado, o ceapa rosie si cateva rosii cherry. Din salata am mancat eu cu 2 felii de paine cu cereale si Mara cu paste. Daa, a mancat si ea, facut asa maruntel-maruntel, mai ales combinata salata cu paste, niste paste din porumb.
Eu le-am pregatit pentru pachetelul din padure al Marei. Ultima zi de scoala inainte de vacanta de toamna, au petrecut-o in padure, asa ca a trebuit sa o trimit la scoala cu geanta plina de mancare: sa acopere doua gustari si un pranz. Pentru pranz a avut sandwich cu aceste prajiturici cu somon…cu chiftelute de genul o mai pacalesc sa manance carne…
De vreo luna, de cand a inceput Mara scoala, locuim in casa cu un virus mic, negru, uracios care nici ca se da plecat. Am incercat diverse medicamente, doctori, a inceput Mara, apoi tata, iar acum eu…tusea asta se tine precum raia de omul sanatos…Am decis sa o gonim prin metodele traditionale. Cum suntem moldoveni iar usturoiul e la mare cinste, ii dam ocazia sa se lupte cu virusul. Asa ca, l-am invitat intr-o supa cu mult usturoi.
E timpul acela din an cand vezi dovleacul peste tot. Ce imi place la el e ca nu se preteaza doar la preparate dulci, dar merge perfect in orice mancare. Personal, il prefer in mancaruri ”sarate”, mai mult decat in ”dulce”. Risotto acesta a fost delicios, putin spus delicios. Buuuuuun, dar bun rau! :p










