Am fost iesita cu mandruta mea cateva ore, ca intre fete, sotul acasa, bucatar de seara. Cand ne-am intors infometate, surprize, surprize, domnul sot a gatit asa cum s-a priceput el: cartofi copti cu sos de branza si usturoi. Copilul a mancat un cartof cat toate zilele, eu, niste pepene…deh…dar am pastrat unul pentru pranzul de astazi :p
Un pranz copios pentru parinti, cu strambaturi din nas pentru copil, dar mno, a mancat vreo doua firisoare de carne…din greseala…asa ca, ma declar multumita :p Nu ma mai stresez ca nu mananca deloc carne, am mereu o alternativa pentru ea, pentru ca inca nu am reusit sa il deviez pe sot de la traseul lui de carnivor…Bine, nici eu nu sunt mult diferita de el, dar ma mai mulez si pe preferintele ei de multe ori 🙂 Sotul, desi a renuntat la multe, la carne, niciodata!
Mi-am amintit de mancarea mamei de ceapa cu masline si carne. Vaaaai, ce mai mirosea a ceapa prajita in casa. 😄 Nu suportam mancarea aceasta, sa mananc ceapa mi se parea ceva iesit din comun. Nici nu puneam gura, spalam carnea si doar asa mancam ceva. 😀Eiiiiii, lucrurile se schimba in viata si, astazi, mancarea de ceapa mi se pare delicioasa. Dar prefer prazul. Na…😜
Am cumparat un borcan de piure de mar crezand ca e gem din ala bun si fara zahar :))) …dah, disteapta-s…Ma uitam la el si ma tot intrebam ce sa fac eu cu el, el se uita la mine…tot uitandu-ne unul la altul, a venit Mara si a spus ca vrea ”papcakes”. Ne-a scos din dilema. A vrut papcakes mari, nu mici, sa nu se chinuie prea mult la mancat. A mea-i! :p
