S-a terminat vacanta, din pacate, si pentru cei mari si pentru Mara! Ne intoarcem la rutina zilnica, unii la cresa, altii la serviciu…Cum nu ne place sa plecam de acasa fara pachetele, m-am pus pe treaba si am pregatit ceva ce se poate manca usor si cu manute mici, dar si cu maini mai mari: cornuri cu cheddar.
Ne plac ciupercile, dar nu pot spune ca le gatim prea des. Nu stiu exact motivul, dar le vine destul de rar randul sa fie pregatite si mancate. Astazi, a fost una dintre datile acelea, am gatit ciuperci, dar am facut altceva decat tocanita sau ciulama de ciuperci cu care eram obisnuita. Asa s-a nascut ea, placinta cu ciuperci.
Daca sunteti in cautarea unor aperitive altfel decat “clasice” pe mesele de sarbatori sau daca doriti sa va surprindeti invitatii de la petrecere cu “altceva” decat binecunoscuta salata de vinete gazduita de o rosie, bisco-pigmeii de mai jos s-ar putea sa va cucereasca😊. Pot fi imbracati in diverse “hainute”, nefiind deloc plictisitori iar gustul poate fi personalizat.
Imi plac biscuitii acestia, sunt rapizi, versatili, ii poti face in versiunea dulce sau sarata, oricum ai incerca, sunt la fel de gustosi, pentru mic dejun sau cina. Noi ii preferam la mic dejun sau cina deoarece sunt destul de consistenti, dar copilasii cu pofta sanatoasa ii pot servi si la gustare, bineinteles.
Copilaria mi-a fost marcata de celebrul pilaf, mama facea des, era delicios, fie in varianta “sarata”, fie in cea “dulce”.
Desi am amintiri placute cu si despre acest pilaf, nu gatesc des, mai ales dupa ce am citit despre posibila intoxicatie cu orez,a inceputul diversificarii. Gatim maxim de doua ori pe saptamana, in combinatii diferite, cu legume, pui sau in varianta “dulce” cu lapte, nuci, gem fara zahar.
Nu stiu daca v-am mai spus, dar mai bine de doua ori decat niciodata…Lucrez intr-un mediu international, intr-o echipa cu oameni adunati din toate colturile lumii, motiv pentru care, cu bucurie, pot gusta din gastronomia multor tari. Painica asta, desi e mai mult un chec aperitiv romanesc, mi-a fost dat sa o gust de la un coleg din Mexic. Nu prea era baby-friendly datorita ardeilor jalapeno, dar tare usor de reprodus in varianta prietenoasa si pentru cei mici. Asa ca, voila: paine cu rosii uscate, ardei gras si cheddar.
Nu suntem fani sfecla rosie…Nu stiu de ce! E dulce, dar nu e dulce, chiar daca merge si in deserturi, e mai degraba regasita in preparate ”sarate”. I-am mai dat o sansa intr-o salata, caci salatele ne plac. Una rosie ca focul pare si mai actractiva, mai ales pentru un copil aflat la varsta la care apreciaza ca farfuria sa fie frumos colorata.