Am cumparat un borcan de piure de mar crezand ca e gem din ala bun si fara zahar :))) …dah, disteapta-s…Ma uitam la el si ma tot intrebam ce sa fac eu cu el, el se uita la mine…tot uitandu-ne unul la altul, a venit Mara si a spus ca vrea ”papcakes”. Ne-a scos din dilema. A vrut papcakes mari, nu mici, sa nu se chinuie prea mult la mancat. A mea-i! :p
De cand am mancat-o, mi-a ramas intiparita in minte. E o supa pe care o mananci o data, dar nu o uiti niciodata. E plina de legume, e o gradinta intreaga, si se poate servi cu ou, carne sau pur simplu fara nicio proteina. Oricum, as alege-o, nu ramane niciodata nimic in farfurie. 🥰 Iar la cina de aseara, nu le-a ramans nici alor mei.
Si-a adus aminte cea mica de ”papcakes”, s-o fi saturat de vafe, ca tot am facut de cand cu aparatul de la Breville. Dar cum placerea mea e sa intorc clatitele in tigaie, i-am dat varianta pregatita in cuptor, fara batai de cap. Cu niste zmeurici zemoase si dulci-acrisoare, a mers clatita mea direct la inimioara ei si in burtica.
