Melancolie, pulovere moi, dovleci zambereti, culori pastelate in adieri usoare de vant care poarta pe ale lui aripi mirosul fructelor coapte, mere aromate.. Zile nostalgice cu nori smiorcaiti si plangaciosi sau zile timid insorite in care razele par inmuiate in miere …Duiosie, curcubeu de trairi, vartej de emotii…Copilarie, frunze improscate de picioruse neastamparate, babyfood, babylove, babylovelylife…TOAMNA:). Si astazi, castane:)
Pentru ca fursecurile din dovleac copt au fost la mare cautare si am primit muuulte, muulte feedback-uri pozitive din partea voastra🎉, continuam in pasi de dans, aceeasi tema. Modificam putin ingredientele, pastram textura si punem niste “moțuri”:)).
In căutarea unei variante de maioneză vegetală, am dat peste cea obținută din apa în care a fiert năutul (aquafaba). Cam sceptică, am pus mâna pe un blender si am vrut sa văd dacă într-adevăr obțin „ceva”. Tot secretul stă în a nu abandona după 2’😃. După 4-5′ de mixat, am obținut o „spumă” de toată frumusețea. Si nu, n-are gust de năut:)
Cu toate ca găsim dovleac tot timpul anului, toamna parcă are alt gust🙈. Mirosul emanat de dovleacul copt în zilele răcoroase de toamna, căldura dată de „punerea la treaba” a cuptorului, entuziasmul nerăbdării de a gusta cat mai repede din el, sărind peste etapa de „răcire” a acestuia, imi amintesc toooate de zilele de toamna ale copilăriei mele. Astazi o retrăiesc alaturi de piciul meu❤️