E un mic dejun din ala fara pretentii, dar destul de fistichiu si care a prins de minune la copila. A crezut ca sunt clatite. Voia clatite, iar cheful meu de a face clatite e egal cu 0. Doar sa vrea domnul sot sa faca, altfel, nu mancam :p.
Asiara, in timp și copchilul avia un tantrum din așela di zâli mari, a găsât putieri sî tâpi cî vria tortuleț…din aista voia, da’ sî sî linișteascî nici gând…a țânut-o așa fro 40’ di minuțăli…am promis cî îi fac, sperând cî tași…nu o tăcut, da’ promisiunea îi promisiuni. 😄Așa si zbătia, am zâs cî are fro șepti mâni șî fro șepti pișioari.
Norocul mieu îi cî si fași in tri minuțăli, da’ mândra tantrumoasă habar n-are din aistea…😂
Îi zâc “tantrum cake” 🤪
E timpul perelor si pe cat ii plac Marei, pe atat imi displac mie. Habar nu am de ce. Cred ca din cauza ca in copilarie am mancat muuuuult prea multe. Bunicii aveau multi peri si mancam pere pana ni se facea rau. O fi de la asta, dar nu bag mana in foc. Am cumparat cateva pere pentru Mara, iar una a ajuns in vafele acestea care, si vorbesc serios, sunt cele mai bune vafe mancate vreodata.
E prima zi de lucru, iar depresia e mai mare decat casa…😫😫. Asa realizezi ca lucrurile frumoase trec repede! De azi, totul reintra in normal: munca, bucatarie, casa, scoala (incepe pe 15 septembrie in Luxemburg, la mijloc de saptamana 😂). Aparatul de vafe a cam somat 2 saptamani, era timpul sa il scot din dulap inainte sa rugineasca…🙄
