Se apropie Craciunul, miroase in casele noastre a caldura, a iubire, a familie. Pentru mine, mirosul de cuptor, cozonac sau sarmale imi aminteste de “acasa”. Acolo unde e cald, unde sunt mama si tata. Prajitura turta dulce nu e ceva ce mama obisnuia sa faca, dar imi doresc ca fetita mea sa isi aminteasca mereu de mama si de mirosul de turta dulce. Sa stie ca mirosul acesta de scortisoara inseamna “acasa” si peste multi ani.
Copilaria mi-a fost marcata de celebrul pilaf, mama facea des, era delicios, fie in varianta “sarata”, fie in cea “dulce”.
Desi am amintiri placute cu si despre acest pilaf, nu gatesc des, mai ales dupa ce am citit despre posibila intoxicatie cu orez,a inceputul diversificarii. Gatim maxim de doua ori pe saptamana, in combinatii diferite, cu legume, pui sau in varianta “dulce” cu lapte, nuci, gem fara zahar.
Nu stiu daca v-am mai spus, dar mai bine de doua ori decat niciodata…Lucrez intr-un mediu international, intr-o echipa cu oameni adunati din toate colturile lumii, motiv pentru care, cu bucurie, pot gusta din gastronomia multor tari. Painica asta, desi e mai mult un chec aperitiv romanesc, mi-a fost dat sa o gust de la un coleg din Mexic. Nu prea era baby-friendly datorita ardeilor jalapeno, dar tare usor de reprodus in varianta prietenoasa si pentru cei mici. Asa ca, voila: paine cu rosii uscate, ardei gras si cheddar.
Nu suntem fani sfecla rosie…Nu stiu de ce! E dulce, dar nu e dulce, chiar daca merge si in deserturi, e mai degraba regasita in preparate ”sarate”. I-am mai dat o sansa intr-o salata, caci salatele ne plac. Una rosie ca focul pare si mai actractiva, mai ales pentru un copil aflat la varsta la care apreciaza ca farfuria sa fie frumos colorata.
Dupa diversificare, am incercat sa adaptam meniul adultilor la cel al copilului. La inceput, deloc usor, dar, pe parcurs, am facut progrese. In plus, alimentatia noastra a devenit mai sanatoasa, am renuntat la a indulci sau adauga sare, asa cum eram obisnuiti. Am educat gusturile, usor-usor dupa cele ale copilului si nu ne pare rau.
Nu prea imi plac prajiturile cu mere, dar sunt posesoarea unui copil si a unui sot, ambii devoratori de livezi de mere. In cautarea unui preparat care sa contina mere si care sa le gadile papilele gustative, am dat peste ea…peste prajitura aceasta, numita de inventatoarea ei ‘’gateau invisible’’ (prajitura invizibila).