Trezita de la 3 dimineata, dar nu e bai, “Wednesday” abia astepta sa ne vedem 😃. Sunt si eu un adolescent, dar mare 🙈. Dupa, foamea m-a impins la bucatarie si, cum imi dau doctoratul in clatite, hop, o noua runda.
Ieri, in Luxemburg a fost o sarbatoare, un festival, Festivalul lanternelor/ lampioanelor, iar copilasii din sat au fost la colindat 🥰. Au primit multe dulciuri, dar Mara a facut o selectie a lor stiind ca acum trebuie sa aiba mai multa grija de dintisori, deh, dintii astia noi sunt pentru “forever”, cum zice ea.
Dintr-o punga de dulciuri, a ramas cu niste Haribo (mno…😃), napolitate, fructe, si cateva oua de ciocolata pe care, cu siguranta, le va arunca mai tarziu, asa cum a facut de Craciun cu ce a strans de Paste si Halloween. Are o provizie, in caz ca vine vreo penurie de dulciuri 😃😃😃. Si mai are o vorba: pe alea tari le da lu’ unchiu-su ca sa isi strice el dintii 🙈
Daca tot v-am spus o poveste asa lunga, sa ajung si la subiect 😃: bomboane pe bat, miere si ulei de portocale.
Aseara, sotul mi-a pregatit un film pe care vi-l recomand din toata inima. E o comedie italiana, “Pretul familiei”, despre efortul parintilor de a-si atrage din nou copiii acasa odata ce isi iau zborul spre vietile lor. E o comedie, dar cat am plans…cat adevar e in spatele comediei. Sa ne bucuram cat sunt mici, apoi, vor pleca si isi vor intemeia familiile lor, viata lor…Am zis ca un film bun, o cafea buna, aici, merge si cu o clatita buna. Asa a fost. ❤️
Pentru mine micul dejun e foarte important. Copilul mananca la pranz la scoala, sotul, de obicei, cu colegii sau colaboratorii, dar eu…rar apuc sa mananc ceva la pranz. Cum ma trezesc foarte devreme, mi-am facut un obicei in a bea cafeaua pana se trezeste copilul si a servi micul dejun impreuna toti trei. Cand se trezesc, masa e gata 😄.
