Kaiserschmarrn – clătita austriacă sau firimituri imperiale

Kaiserschmarrn?!👀 Clatitele astea cu denumire imposibila le-am incercat acum cateva luni bune, intr-un local dintr-o zona de agrement, pe care o frecventam in weekend-uri. Aratau wow iar gustul era pe masura aspectului. Denumirea era singura „ciudatica” din ecuatie🙈. Ce sa vezi, insa? In spatele denumirii alambicate pentru mine, era o reteta meeeega simpla, banala chiar, usor de facut si cu siguranta, lejer adaptabila pentru pitici.

Reteta este de origine austriaca, iar una dintre cele cateva variante cunoscute la ora actuala – ca fiind punctul de plecare al acestei clatite, este ca a fost descoperita intamplator si a devenit urgent preferata imparatului Franz Joseph. Clatita se serveste sub forma de dumicati si ceea ce imi place este faptul ca nu necesita o atentie deosebita in preparare, rezultatul fiind unul delicios. Asadar, sa o gatim dezordonat😀.

Exista mai multe retete si variante de preparare. Am incercat sa o fac cu albusuri batute spuma, cu oua batute intregi, cu mai multa dar si cu mai putina faina, coapta in tigaie, coapta in cuptor, etc. Rezultatul insa, nu era apropiat de ceea ce imi doream: o clatita prietenoasa, pufoaaasa, rapida si nu in ultimul rand, gustoasa! Pana azi:). Ei bine, astazi ma declar multumita de rezultat. Perfect!

Ingrediente (portie pentru mami si pitic):

• 2 oua
• 80 ml lapte (animal sau vegetal)
• 80 gr  faina 650
• 1 lingura ulei de cocos (topit)
• 5 stafide hidratate (daca va grabiti, pe puteti pune in apa fierbinte cateva minute)
• vanilie pastaie sau pulbere
• o lingurita rasa de nuca rasnita
• faina de cocos (sau de migdale) – pentru ornat

Se poate servi alaturi de o „budinca” de vanilie/”dulceata” prietenoasa/ unt de alune de padure/ topping de fructe (pasate)/ miere cerificata (1+) – toate, cu masura. Dulcele se ofera cu masura, stim asta😊.

Perfecte si cu scortisoara si mar copt😋.

Cum am procedat:

• am separat galbenusurile de albusuri si am batut albusurile spuma
• am mixat galbenusurile cu laptele si uleiul. Am adaugat vanilia, apoi in ploaie – faina. La final, am incorporat in compozitie si albusurile batute spuma, cu miscari lente, de sus in jos, astfel incat sa nu pierd toata pufosenia lor (respectiv aerul din ele). A da, si stafidele:)
• intr-o tigaie antiaderenta, am turnat compozitia de clatite. Am lasat 3-4′ (la foc minim, cu capac❗️),  apoi am intors clatita pe cealalta parte. Fiind mai groasa (in cazul meu, am folosit o tigaie cu d=28 cm), nu se va putea intoarce integral, insa nu-i nici o problema. Oricum, ea va fi rupta in bucatele. Asadar, am intors-o pe cealalta parte, pe bucati. Am mai lasat-o 3′ si pe aceasta parte (la fel, la foc minim, cu capacul pus), dupa care am rasturnat bucatile de clatita intr-o farfurie si le-am rupt bucatele.

📌 ne dam seama ca avem o clatita bine preparata termic dupa faptul ca aceasta va arata ca un pandispan pufos, fara zone umede in cazul ei (mai ales ca, nu contine banana).

📌 o alta varianta este ca, dupa ce intoarceti clatita pe cealalta parte, sa o invitati in cuptorul preincalzit la 180*, pentru 3’. Nu am procedat astfel, intrucat a iesit perfect in tigaia antiaderenta.

📌 consistenta trebuie sa fie una pufoasa. Nu necesita nici un fel de agent de crestere, albusurile batute spuma fiind suficiente.

• dupa operatiunea „faramitare”, am montat bucatelele pe o farfurie, le-am stropit cu o “dulceata” de capsuni facuta in casa (de data aceasta) si am presarat deasupra faina de cocos si o nuca  braziliana razuita. Piticul nu a dorit sa le pape cu “dulceata” asa ca, m-am bucurat eu de portia pregatita astfel. A papat insa celalalta jumatate din portia de mai sus, cu afine. Pana la ultima firimitura😊.

📌 iese minunat si in varianta pentru #aplv, in care am inlocuit laptele animal cu cel de ovaz.

Sa avem copilasi sanatosi! Bine, si papaciosi!😀😍