Povestea Gustului Sănătos

Iubesc poveștile!! Sunt peste tot în jurul nostru iar noi, vrem nu vrem, suntem povestitori😊. Pline de tâlc, cu intrigi, învățăminte și suspans, fac totul posibil și poate că, tocmai din acest motiv, ar trebui sa le „trăim” mai des. Mai mult decât atât, pare-se creierul nostru este construit în așa fel încât să fie vrăjit de povești, fiind mai receptivi atunci când informația se prezintă sub formă de narațiune.

„Povestea” mea va fi despre un personaj frecvent întâlnit în fiecare dintre noi, și anume Gustul. Având în vedere pasiunea mea declarată pentru babyfood, Gustul din povestea mea nu va fi nimeni altul decât cel din Neamul Alimentar, și mai cu seama candidatul cu cele mai mari șanse la domnie în Țara Alimentației Echilibrate – Gust cel Sănătos🤴.

Șiii, ca orice poveste, ar trebui să înceapă cu “a fost odată”, nu?
Buuuun! Incep🤓! Sper că sunteți pregătiți!

A fost odată ca niciodata un… Gust!
Hmm👀, parcă nu sună prea bine🙃. Plus că, nici măcar nu știu dacă a existat așa, de sine stătător sau o fi fost și el purtat de cineva în burtică și apoi născut. Veșnica dilema a oului și găinii. Sau poate…, o fi fost cultivat?

Pfff, greu 🙉
Mai încerc o dată!!

Am fost odată…cu toții, bebeluși!! Cel puțin asta e cert😀.
Încă din prima clipă, “păpatul”- sub privirea plină de dragoste a mamei a fost activitatea cea mai îndrăgită de către noi, pe care culmea o știam, fără prea multe îndrumări. Asta poate și pentru că a fost una “safe”, laptele fiind totuși singurul aliment în primele luni de viață.

Pe măsură ce creșteam, aveam nevoie de tot mai mult lăptic și implicit, la un moment dat și de altceva. Atunci, la ușa păpatului nostru a bătut o cucoană, cu ochi ageri, îmbrăcată în haine viu colorate, imprimate cu legume și fructe, cu brățări de proteine la mână și cu fața- i sclipitoare de la uleiurile presate la rece cu care se dădea. Miss Diversificare, chiar ea, daca aveați un dubiu.

Ei bine, din acel moment, PĂPATUL avea nevoie de un adjectiv, Sănătos – pe numele lui mic, împreună cu care , păpatul devine o deprindere – PAPAT Sănătos și intră în responsabilitatea părinților, în special a mamei.

Nu este cel mai usor lucru pentru aceasta, deoarece atunci când o mămică alege să se informeze despre ceea ce înseamnă mâncatul sănătos pentru copilașul ei, s-ar putea să se izbească tocmai de tabloul dezordinii alimentare din propria-i viață. Dacă totuși se incăpățânează și dorește ca pruncul ei sa crească sanatos, atunci cu siguranță acesta este primul pas înspre o alimentație sănătoasa a întregii familii. Așa că, până la urmă nu știu cine pe cine învață cum stă treaba cu “mancatul ăsta sănătos”

Lăsând la o parte geneza papatului și a cui responsabilitate pare a fi, să revenim la eroul povestioarei mele – Gust! Gust cel Sănătos!
Când spun gust, prima dată mă gândesc la copilarie iar în secunda imediat urmatoare le-am și pus pirostriile: gustul copilăriei!!❤️

La câți dintre noi, copiii de ieri și adulții de azi, nu încep să ne sclipeasca ochii când, la o poveste ne aducem aminte de un gust al copilăriei. In cazul meu, de orezul in lapte, făcut de mama cu atâta dragoste. Il mănânc cu aceeași plăcere și acum, în timp ce prin minte imi țopaie, încă de la prima linguriță, un pitic care repetă neîncetat “This is it! This is it!!🎈🎉”. Era mai bun orezul, pe vremurile alea? O fi fost mai dulce? Era „arsen free”??😃🙈. Avea vreun ingredient secret? Nu cred😊. Era însă făcut cu multă dragoste, de mama! Si DA, ea este cea care mi-a cultivat acest gust . Iar dacă este și sănătos pe deasupra este exact ceea ce trebuie. Sunt ferm convinsă însă că, dacă ar fi beneficiat de avalanșa de informații din zilelor noastre, ar fi făcut tooot posibilul să fie “sănătos” tooot ceea ce păpam atunci. Asa că, gustul se cultivă!! O, Daaa!! Se și educă!! Și se dorește cu siguranță a fi unul sănătos!

Nu prea seamănă a poveste nici a doua mea încercare🙉. Poate, cine știe, a treia va fi cu mai multă inspirație. Așa că….A fost odata o mămică. Aceasta își dorea foarte  mult ca pruncul ei să crească sănătos. Astfel că, în minte i-a încolțit o idee, aceea de a cultiva gustul pentru copilul ei. Zis și făcut. A luat o sămânță de gust, a plantat-o într-un ghiveci și a început să o îngrijească. Insă, nu oricum. O uda zilnic cu apă vie adusă din Muntele Alimentației Sănătoase și o îngrijea cu multă dragoste și băgare de seamă, asemenea îngrijirii oferite copilului său. După cateva luni, sămânța a încolțit și un Gust mic și plăpând i-a zâmbit călduros mamei. Din acel moment, mama a știut că acesta va fi un bun prieten copilașului ei.

Mama iși aducea zilnic copilașul la Gust cel Mic care, gâdila papilele gustative ale piticului și-l învăța în fiecare zi cum să se împrietenească cu noi și diversificate simțuri gustative și arome , care-i vor asigura o creștere frumoasă și armonioasă. Anii treceau, copilul creștea iar amprenta micului prieten era din ce în mai vizibilă pe puiul de om. Se obișnuise cu gustul sănătos al mâncării preparate de mama sa și odată ieșit în lumea mare, învațase de la prietenul său ce anume să aleagă atunci când vine vorba despre „noi, ce păpăm azi?”.

Într-o seara, mama realizase că nu l-a vazut pe Gust în ziua respectivă. A mers într-o suflare spre locul unde stătea de obicei acesta iar acolo a găsit un plic. Cu mâna-i tremurândă de emoție, îl desfăcu și nu mică îi fu mirarea când înăuntru găsi niște semințe și un bilet:

„Draga mea, 

Dragostea pentru copilașul tău m-a adus în viața voastră. M-ai semănat, m-ai îngrijit și m-ai crescut împreună cu el. Atât de frumos, încât din acest moment nu mă vei mai gasi nici o clipă departe de el. Acolo unde va fi el, voi fi și eu, mereu prezent în alegerile sănătoase pe care le va face.

Cât despre semințe – dăruiește-le cunoștințelor tale, astfel încât şi copilaşii lor să poată creşte armonios alături de un prieten de nădejde. Alături de Gust cel Sănătos.”

Orice ar fi, gătește cu dragoste😊

 

Pe Dana o găsiți aici si aici