Când eram copil acceptam destul de greu laptele. Bunica mi-a prins slăbiciunea pentru griș cu lapte, singurul preparat în care acceptam un produs lactat, deci îmi pregătea destul de des, în diferite combinații. Eu astăzi am preferat o variantă fără lapte de mamifer, îmbunătățită cu semințe și nuci.
Ce am folosit:
- 250 ml lapte de migdale (rețeta aici)
- 2 linguri mari de griș din grâu
- 2 linguri dulceață de mure fără zahăr (eu o iau de la Ferma lui Tudor – îi găsiți aici)
- 1/2 linguriță semințe decorticate de cânepă
- 1/2 linguriță semințe de susan negru
Cum am procedat:
- Am pus laptele la fiert. Când a început să fiarbă am adăugat în ploaie câte o lingură de griș, amestecând continuu până când amestecul meu era omogen și îngroșat bine. Eu l-am fiert aproximativ 15 minute, la foc mic. În funcție de aragaz, acesta poate fierbe mai repede (10 minute), sau mai greu (20 de minute).
- După stingerea focului, am transferat grișul în 2 boluri și l-am lăsat la răcit. Acesta va deveni mai solid după răcire.
- Când preparatul a fost răcit complet, am pus în fiecare bol câte 1 lingură de dulceață, 1/4 de linguriță de semințe decorticate de cânepă și 1/4 de linguriță semințe de susan negru.
♥ Cantitatea de griș se poate adapta în funcție de textura pe care o doriți la final. Dacă adăugați mai mult griș, preparatul final se va putea felia după răcire și consuma cu mâna. Dacă adăugați mai puțin griș, el va fi mai lichid și mai cremos. Nouă ne place varianta de mijloc.
♥ Preparatul se gătește identic și cu lapte de mamifer.
♥ Semințele de susan se hidratează, iar pentru cei mici (care nu mestecă încă suficient de bine), boabele se vor mărunți (cu un cuțit, mojar, etc).
No Comments