Nu știu voi cum sunteți dar eu mă simt marcată de pungile de pufuleți care însoțesc la plimbare cărucioarele celor mici. Deja încep să le caut cu privirea când ajung în parcuri, nu din poftă, ci din dorința de a evita situațiile neplăcute în care nu reușesc să îmi țin în frâu instinctul de nutriționist animalic și să mă reped la acea pungă pe care să o fac ferfeliță deasupra coșului de gunoi.
Diagnosticul de boală diareică este foarte frecvent pus greșit de către părinte, în urma unui scaun de consistență mai apoasă, acesta fiind defapt un diagnostic care se pune în urma mai multor simptome și semne clinice. Astfel, eliminarea a mai mult de 3 scaune apoase într-o singură zi se poate defini drept diaree acută. Dacă simptomatologia este prezentă pentru mai mult de 14 zile, diareea este una de tip cronic.
Astăzi mi-am dat seama că din dorința de a convinge voinicul familiei să mănânce nuci și semințe, și din lipsa informațiilor din magazinele de produse naturiste pe care le vizităm, ajungem să le dăm celor mici și sâmburi de caise. Produs destul de scump de pe raftul magazinelor dar atât de periculos pentru cei mici. Otrava este scumpă dar recuperarea sănătății ne va depăși bugetul, nu doar cel monetar ci și cel sentimental.
Îmi caut curajul pe sub biroul încărcat de fișe de analiză de câteva zile, în speranța că voi reuși să scriu fără lacrimi în ochi despre un subiect puternic, despre copii puternici și familii eroice: copilul cu cancer. Mai exact, îmi caut cuvintele de mai bine de 2 săptămâni, când, hotărâtă fiind să fiu tare pentru ei, pentru acești mici eroi, am fugit la salon și am tăiat din podoaba mea capilară peste 30 de centimetrii de păr.
Astăzi vorbim despre un expriment pe care l-am făcut acum câteva zile împreună cu Mara, o super mămică. Cele care faceți parte din grupul de facebook „Diversificarea și nutriția copilului de la naștere la adolescență” știți deja de el, aici trag doar concluziile și mai completez câteva păreri legate de pesticidele prezente în vegetale.