Zâmbesc mereu cand sunt intrebata despre combinatii alimentare, deoarece știu că povestea se va lungi la nesfârșit. Așadar, îmi iau aproape super minunata cană My babyfood, umplută până la refuz cu o porție generoasă de cofeină, și încep o poveste fără sfârșit!
Frecvent, regulile de alimentație ale copilului sunt confundate cu regulile de alimentație ale adultului, din lipsă de informații corecte, infanții fiind frecvent „puși la dietă”.
Primele combinații nerecomandate, și pe care le susțin și eu, sunt cele dintre proteină+proteină, carbohidrat+carbohidrat sau lipide+lipide. Probabil vorbesc o altă limbă, deci voi începe să fiu mai explicită. Datorită necesarului proteic mic al copilului, și a riscului crescut de exces, combinația dintre produsele alimentare care au structuri asemănătoare este una greșită. Astfel, NU se recomandă combinarea cărnii cu brânzeturile sau ouăle. Totuși, în cazul în care se dorește această combinație, pentru plăcerea gustului și succesul preparatului, se pot folosi porții înjumătățite din cele două produse proteice, astfel încât, la linia de finish să ajungă aceeași porție de aminoacizi care ar fi ajuns și într-o cursă individuală de produs. Uneori competițiile în echipă sunt mai de succes, motiv pentru care, în cazul proteinelor vegetale, se recomandă combinarea a 2 sau 3 surse, pentru a asigura copilului toți aminoacizii esențiali, în proporții echilibrate. Echipele mixte, de tipul proteină vegetală+proteină animală, nu sunt tocmai permise în acest concurs, deoarece o parte dintre aminoacizi pot să fie în exces, motiv pentru care, și dacă folosim această combinație, trebuie să micșorăm puțin cantitățile folosite.
Exemplu practic: dacă o porție de carne este de 30 de grame și o porție de ou este de 60 de grame (1 ou), în cazul combinării celor două vom folosi 15 grame de carne și 30 de grame de ou. În cazul leguminoaselor și pseudocerealelor cu proteine (quinoa, linte, năut, fasole boabe), combinarea se face tot prin înjumătățiri de porție. Dacă o porție de leguminoase normală ar cântări 30 de grame, am folosi 15 grame linte+15 grame quinoa sau 15 grame linte+15 grame carne. Bineînțeles, în cazul tuturor meselor principale cu proteine sau carbohidrați se recomandă adăugarea unor legume crude pentru a îmbunătății digestia. Ceea ce eu recomand eu să folosiți cu precauție combinația dintre 2 proteine animale pentru a vă asigura că nu faceți exces proteic.
Trecând la carbohidrați și combinațiile nereușite, una dintre clasicele greșeli este aceea de combinare a amidonului cu alte cereale sau derivate de cereale. Astfel, combinarea cartofului cu un produs făinos, o cereală sau o pseudocereală este o practică total greșită, care ne lungește mult traseul până la linia de finish (digestia) și câștigarea medaliilor (absorbția nutrienților). Există și un mit foarte renumit aici, cel de incompatibilitate carbohidrați-proteine și compatibilitate unică proteine-legume. Ceea ce au uitat inițiatorii mitului să spună este faptul că legumele sunt compuse în proporție mare tot din carbohidrați. Cea mai frecventă explicație pentru acest mit este aceea conform căreia pentru digestia acestor alimente este nevoie de sintetizarea mai multor tipuri de enzime. Organismul, omuleț inteligent fiind, face oricum această sintetizare deoarece proteinele animale nu sunt alcătuite în proporție de 100% din proteine. O altă explicație eronată este aceea că aceste produse alimentare au timp de digestie diferiți, până aici fiind totul adevărat, însă continuarea este „astfel alimentele vor fermenta în stomac”, și de aici încep problemele. Procesul de fermentație este unul complet normal la nivelul tubului digestiv, având loc însă în intestin, și nu în stomac. La nivelul stomacului bolul alimentar petrece foarte puțin timp, pH-ul fiind unul acid, deci posibilitatea fermentației este exclusă.
Exemplu practic: Cartof+făină = combinație nerecomandată care suprasolicită sistemul digestiv. Cartof+carne = combinație reușită dacă asociem preparatul și altor legume, în special unor legume crude.
O altă idee greșită este…combinarea mai multor tipuri de grăsimi în același preparat. De exemplu, este greșită combinarea nucilor și semințelor cu avocado, uleiuri sau unturi, cantitatea finală de grăsimi fiind prea mare pentru o singură masă a unui pitic voinic. Prin micșorarea cantităților folosite, excesul este puțin probabil, deci motivele de îngrijorare nu există.
Exemplu practic: Dacă o porție normală este de 50 g avocado (1/2 avocado) și o porție normală de nuci cântărește 15 g (1 lingură), pentru combinare vom folosi cantități mai mici: 1/4 avocado+1/2 lingură nuci.
Un alt mit răspândit rapid este acela de incompatibilitate fructe-alte alimente, tot din cauza acelei presupuse fermentații de la nivelul stomacului. Ceea ce omit să spună adepții acestui mit este faptul că și roșiile sunt tot un fruct, promovând salatele de roșii în combinații cu diverse proteine animale. Contrazicerea este la loc de cinste în cazul acestei povestioare. O puteți considera o poveste utilă înainte de somn, dar care este doar o fantezie.
Fructele se combină perfect cu nucile și semințele, fiind o echipă de succes, dar și cu alte produse, de tipul brânzeturilor fermentate. În privința combinării fructelor cu lactate nefermentate (ex lapte dulce), recomandarea este de evitat, datorită problemelor digestive care pot să apară: flatulență (balonare), gaze și crampe. Totuși, trebuie să menționez și faptul că un grup de prichindei pot să accepte această combinație, în cazul lor nefiind contraindicație.
Exemplu practic: fructe+lapte = combinație nereușită, cu posibile probleme digestive, fructe+lactate fermentate = combinație permisă, cât timp copilul manifestă interes și nu are probleme digestive. Fructe+nuci/semințe = combinație reușită, cu risc scăzut de probleme digestive, cu asigurarea multiplelor tipuri de nutrienți.
O altă combinație total nereușită și pe care vă recomand să o evitați, este aceea de asociere a surselor alimentare de fier, cu sursele alimentare de calciu. Folosite concomitent, acestea își scadă absorbția reciproc, utilizarea tuturor nutrienților fiind astfel necorespunzătoare. Pentru creșterea absorbției fierului din alimente, acesta se asociază cu succes cu sursele de vitamina C.
Exemplu practic: combinația carne+lactate = combinație nereușită, fierul din carne ducând la scăderea absorbției calciului și viceversa. Afirmația este valabilă și pentru combinația ou+lactate, semințe de chia+lactate. Combinația carne+salată de crudități = cuplul perfect. Combinația fructe+semințe de chia = o altă pereche perfectă.
Folosiți pentru cei mici preparate simple și gustoase, care să nu vă pună în dificultate!
7 Comments
Buna ziua!
„Echipele mixte, de tipul proteină vegetală+proteină animală, nu sunt tocmai permise”.
cartea dvs este plina de exemple de aceste combinatii nepermise – la sfarsitul cartii – mancare de fasole cu ceva carne/paste cu carne/etc – nu am cartea in fata acum sa mai dau exemple. deci cum e pana la urma?le recomandati?vad ca da, din moment ce apar in carte.
Bună ziua! Continuarea citării dumneavoastră mai spune și că „dacă folosim această combinație, trebuie să micșorăm puțin cantitățile folosite.” Așa cum spuneam în articol, sursele de proteină vegetală nu asigură toți aminoacizii esențiali, motiv pentru care fie se face o combinație dintre două surse vegetale de proteine, fie se include și o cantitate mică de proteine animale. Cartea nu este „plină” de astfel de exemple. În carte este asociată mazărea cu o sursă de proteine animale, mazărea nefiind o sursă ideală de proteine. Quinoa+carne, quinoa având un raport proteine-carbohidrați negativ, paste+carne (cantitatea de proteine din paste fiind una mică, acestea fiind sursă de carbohidrați). Depinde de asemenea și de vârsta despre care vorbim. La vârsta de 6 luni, necesarul proteic al unui copil este mic, însă după vârsta de 1 an necesarul mai crește (Găsiți necesarul în funcție de vârstă în carte). Putem discuta punctual meniurle dacă doriți. Vă aștept cu întrebări detaliate și în privat dacă doriți: roxanahadmas@yahoo.com
Buna ziua!
MA refer la exemplele de meniu din tabelele de la pg 45-46, unde aveti scris asa: ciorba perisoare la fel1, quinoa cu legume si carne vitel la fel 2 – 2 feluri de mancare cu carne (pt copii!!!), sau combinatia rosie umpluta cu orez,carne de pui si branza (carne cu branza e o combinatie supergreoaie pt stomac). Alt exemplu- sote de linte cu carne de porc, paste cu ciuperci si carne (proteine din ciuperci si proteine din carne). NU se recomandă combinarea cărnii cu brânzeturile sau ouăle, spuneti in articol, desi in carte aveti un exemplu de carne+branza. Nu vreau sa va analizez nici cartea, nici articolul. Observ ca mergeti pe teoria ,,sa-i asiguram copilului toți aminoacizii esențiali, în proporții echilibrate”.insa va intreb cinstit, de unde stiti ca si asimileaza acesti aminoacizi? De ce ar trebui s aincarcam atat de mult sistemul digestiv al unui copil, cu alimente care fura energie pt digestie,si ofera putina energie? Mentionez ca exemplele citate din cartea dvs se regasesc la tabelul pt copii de 7-8 luni, dar si la cei de 7-11 ani.
Haideți să analizăm nutrițional meniurile dacă asta doriți. Un bol de ciorbă de perișoare (cantitate normală pentru un copil școlar), nu depășește 7 grame de proteine și 90 de calorii. Pentru un copil de 7-11 ani, 90 de calorii este o cantitate foarte mică. Valorile nutriționale pentru 100 grame (repet, 100 de grame quinoa gătită, fără legume) conține 4 grame de proteine, cantitatea de proteine din legume este insesizabilă, iar 50 de grame de carne de vițel conțin sub 8 grame de proteine (cantitate de carne gătită). Din experiența mea practică, un copil nu consumă mai mult de 30 de grame de quinoa, în special alături de legume, carne și ciorbă. Deci ajungem la un total caloric de 350 calorii și 16 grame proteine. Aici vorbim despre cantități maxime. Avem un corp atât de inteligent încât se descurcă să digere 2 produse alimentare diferite, nu trebuie să impune copilului o dietă disociată (dacă totuși aveți un studiu științific care să vă susțină punctul de vedere, eu îl aștept cu drag). Lintea: 9 g proteine/100 grame linte gătită (fără legume sau altceva, doar linte). Ciupercile: 5 g proteine/100 grame ciuperci crude. Deci nici măcar una dintre aceste vegetale nu poate asigura copilului necesarul proteic, iar de cel de aminoacizi esențiali nici nu are rost să discutăm. Nu vă pot asigura că un copil va asimila toți aminoacizii esențiali în proporții echilibrate în cazul acestor meniuri, însă pot să vă asigur că nu va asimila toți aminoacizii esențiali dacă nu îi puneți la dispoziție. Care dintre alimente fură energie? Îmi cer scuze dar nu am dat de această expresie nici măcar într-o lucrare științifică. Repet, științifică. Utilizăm energie pentru a digera orice produs alimentar. De aceea și avem o rată metabolică de repaus. Nu înțeleg unde anume doriți să ajungem cu această discuție. Putem discuta mai clar, fără perdele, să înțeleg și eu esența 🙂
Buna ziua,
Puteti detalu, va rog, carecsunt efectele daca se ajunge la exces proteic?
Multumesc!
Si inca o intrebare, va rog!
Gramajele din articol se refera la ingrediente in stare cruda? Sau gatita?
Multumesc!
Buna ziua,
Pentru ca ma framanta foarte mult subiectul si gasesc o gramada de informatii contradictorii, as vrea sa adresez urmatoarea intrebare:
Cand anume se face trecerea de la alimentatie de infant la alimentatie de copil mare sau chiar de adult?
Intreb pt ca am citit de curand experienta unei fetite de 5 ani supraponderale, care nu consuma dulciuri, dar avea meniul destul de incarcat cu fainoase (paine, paste)
Dvs. mentionati la inceputul articolului ca intalniti adesea multi bebelusi ce suntbpusi la dieta.
Puteti detalia, putin, va rog?
Cum facem sa evitam extremele? Si ce anume intelegeti prin „a fi pus la dieta”? M-ar ajuta mult cateva exemple concrete.
N-as vrea sa-mi privez fetita fe alimente necesare cresterii si dezvoltarii armonioase, dar nici n-as vrea sa folosesc combinatii nepotrivite sau alimente care sa ii afecteze greutatea.
Multumesc!
Anca.