Fructe de mare – consumăm sau nu?

Am stabilit în articolele anterioare că produsele alimentare de bază (fructe, legume, lactate, carne, cereale, semințe și nuci) pot să fie introduse în alimentația copiilor oricând după împlinirea vârstei de 6 luni. Astăzi vom discuta despre niște produse alimentare luate mai rar în discuție: fructe de mare.

Fructe de mare

Acestea fac referire la produse marine, de dimensiune mică: creveți, languste, langustine, crabi, homari, scoici, caracatițe și altele. Ele se consumă fie simple, fie în diverse mix-uri. Una dintre cele mai mari probleme ale acestor alimente sunt situarea în top pe lista alergenilor alimentari. Acestea pot da reacții alergice puternice. Din acest motiv se recomandă testarea toleranței cu o cantitate extrem de mică de produs. Testarea se face pentru fiecare tip de produs marin individual.

Exemplu practic: Se testează individual toleranța pentru creveți, urmând ca peste o perioadă de timp, de minim 72 de ore, să se facă testarea pentru caracatiță.

O recomandare foarte importantă este aceea de gătire a tuturor fructelor de mare corespunzător. Consumul de fructe de mare insuficient preparate termic, poate duce la îmbolnăvirea copilului. Acestea pot fi contaminate cu bacterii, paraziți și viruși. Trei dintre patogenii de bază întâlniți în fructele de mare crude sunt bacteria Salmonella Spp., Vibrio parahaemolyticus și virusul hepatitic A. Doi dintre patogeni se regăsesc și în alte tipuri de carne crudă (pui, porc sau vită).

Studiile de specialitate demonstrează faptul că aceste produse alimentare au un efect pozitiv asupra stării de sănătate, scăzând riscul de boală. Pentru a asigura calitatea acestora, autoritățile naționale și internaționale verifică constant condițiile în care aceste animale marine se dezvoltă.

Siguranță alimentară

Mânuiți cu atenție produsele crude și spălați atent mâinile cu apă și săpun, pentru minim 30 de secunde. Procedeul se urmează atât înainte, cât și după manipulare. Acest aspect trebuie respectat și pentru vesela sau materialele care au intrat în contact cu alimentul crud.

Vă recomand să folosiți fie fructe de mare proaspete, fie congelate rapid (ambalate). Congelarea rapidă este un criteriu important pentru toate produsele marine (inclusv pește). Căutați această mențiune pe ambalajul produsului atunci când le achiziționați.

Fructele de mare se păstrează congelate, în pungi de plastic închise etanș!

Conținut de mercur

O altă problemă de bază în urma consumului de fructe de mare și pește este expunerea la metilmercur. Aceste alimente sunt printre principalele cauze de contaminare cu mercur. Din acest motiv nu se recomandă consumul zilnic, sau consumul de cantități mari. De asemenea, proiectele de cercetare arată că procentul de mercur variază foarte mult în funcție de zona de proveniență și de poluanții din mediu. Folosiți fructele de mare ocazional în alimentația copilului. O dată, sau de 2 ori pe lună este suficient, în special în cazul în care nu cunoașteți zona de proveniență.

Idee de luat acasă

Fructele de mare sunt alimente nutritive și benefice pentru starea de sănătate, atât timp cât sunt depozitate în condiții de siguranță și gătite corespunzător. Acestea sunt puternic alergene, deci se impune testarea de toleranță cu o cantitate foarte mică de produs. În cazul în care există o alergie la fructe de mare în familie, ideal ar fi să amânați introducerea acestor alimente până după vârsta de 1 an. Totuși, această decizie rămâne la latitudinea părinților.

Vă propunem și noi o rețetă cu creveți aici.

Surse bibliografice

1. http://healthyeating.sfgate.com/safest-way-introduce-fish-seafood-toddlers-2873.html
2. https://www.livestrong.com/article/532913-when-can-children-eat-shellfish/
3. http://www.who.int/foodsafety/publications/hazard-campylobacter/en/
4. http://www.who.int/who-un/news/sustainable-seafood/en/
5. http://www.who.int/foodsafety/publications/mra_16/en/
6. Markhus M.W., Graff I.E., Dahl L. Et al, Establishment of a seafood index to assess the seafood consumption in pregnant women. Food Nutr Res., 2013, 57: 10.3402/fnr.v57i0.19272.
7. Jahns L., Raatz S., Johnson L.K. et al, Intake of Seafood in the US Varies by Age, Income, and Education Level but Not by Race-Ethnicity, Nutrients, 2014, 6(12): 6060-6075.
8. Karimi R., Fitzgerald T.P., Fisher N.S., A Quantitative Synthesis of Mercury in Commercial Seafood and Implications for Exposure in the United States.  Environ Health Perspect, 2012, 120(11): 1512-1519.
9. Tveteras S., Asche F., Bellemare M.F. et al, Fish Is Food – The FAO’s Fish Price Index, Plos One, 2012, 7(5): e36731.
10. Kumar R., Datta T., Lalitha K.V. Salmonella grows vigorously on seafood and expresses its virulence and stress genes at different temperature exposure. BMC Microbiol, 2015, 15:254.
11. Sheehan M.C., Burke T.A., Acien A.N. et al. Global methylmercury exposure from seafood consumption and risk of developmental neurotoxicity: a systematic review. Bull Torld Health Organ., 2014, 92(4): 254-269F.
12. Hicks D.T., Seafood Safety and Quality: The Consumer’s Role, Foods., 2016, 5(4): 71.
13. Hussain M.A., Saputra T., Szabo E.A. et al. An Overview of Seafood Supply, Food Safety and Regulation in New South Wales, Australia. Foods, 2017, 6(7): 52.
14. Hosomi R., Yoshida M., Fukunaga K. Seafood Consumption and Components for Health. Glob J Health Sci., 2012, 4(3): 72-86.