Recunosc ca, dintre cele 3 sortimente de quinoa, varianta rosie si cea neagra m-au cucerit. Probabil, datorita faptului ca semintele raman intregi si usor crocante, chiar si dupa preparare. Sau, pentru gustul mai pregnant de nuca. Sau, datorita culorii. Nu stiu exact, cert este ca le prefer variantei albe, care nu este nici “dansa” de lepadat.
Suntem moldoveni, nascuti si crescuti intr-un oras din Moldova…iar moldovenilor le place zeama, zeama de orice fel, cu carne sau fara, cu paste, cartofi, zeama sa fie, sa curga din lingura, calda…numai cat ma gandesc la ea si mi se face foame! 😁 Ne place si zeama asta de sorginte italiana, ca tot zeama e, o numesc ei minestrone.
Copilaria mi-a fost marcata de celebrul pilaf, mama facea des, era delicios, fie in varianta “sarata”, fie in cea “dulce”.
Desi am amintiri placute cu si despre acest pilaf, nu gatesc des, mai ales dupa ce am citit despre posibila intoxicatie cu orez,a inceputul diversificarii. Gatim maxim de doua ori pe saptamana, in combinatii diferite, cu legume, pui sau in varianta “dulce” cu lapte, nuci, gem fara zahar.
