Dupa vacanta si o perioada in care scolile au fost inchise, copilasii se reintorc la scoli. Eu sunt “pro” scoli deschise, invatamantul online nu este o solutie prea buna pentru ei sau pentru parinti, avand in vedere ca nu multi parinti au resursele materiale si cunostintele pentru a se transforma in educatori. Respect profesorii pentru rabdare, pentru talent si, mai ales, pentru capacitatile lor de a se face auziti. Locuim in Luxembourg, iar fetitei mele atata i-a fost dor de copilasi si de doamne. 😘
Ieri, am gatit romaneste, cred ca dorul de casa, parinti e mai puternic in luna cand iti strangi familia langa tine. Anul acesta, din pacate, dorul va fi cel care va inlacrima ochii celor aflati departe de parinti si frati…poate la anul. Facuram turte cu morcov, ardei gras si ceapa verde, cu gandul la ei.
Sunt deja zile bune de cand nu am mai poftit niciunul dintre noi la ”dulce”. Nici noi, adultii, nici macar copilul. Dar astazi, mi-au facut cu ochiul niste scones cu branza aromata (comte), masline, patrunjel si vreo doua fasii de ardei copt. Sa fie primite, le facem loc in casa noastra, desi nu pentru multa vreme. Siii, partea buna e ca se fac cat ai bate din palme!
Ieri, mi-a fost pofta de turte. Din alea facute pe plita, din alea cu multa ceapa verde care miroseau a bun, cald, obraji rosii si respiratie accelerata de atata alergatura, abia coborati din parul inalt.
Au fost atat de bune, dar a lipsit ceva, a lipsit parul, a lipsit plita si au lipsit sclipirile alea de atunci. Dar au fost respiratia accelerata, obrajii rosii, altcineva sper ca peste ani sa aiba asemenea amintiri placute.